Spre dimineaţă

Era o dimineaţă ca de Mai...
Sub un cer albastru plin de Soare
Cu tril de păsărele şi flori de Rai,
De-o mireasmă-ncântătoare!


Şi doi miri aşteptau o binecuvântare,
În cel mai minunat decor
Iar bucuria le-a fost cu atât mai mare,
Căci Dumnezeu oficia căsătoria lor!


Până ce-a intrat neascultarea...
Furişată ca un şarpe,
Ridicând un zid cât zarea,
De fărădelege şi păcate.


Iar după tot ce-a mai rămas,
Dintr-un Paradis căzut...
Dumnezeu a pornit la pas,
Să caute ce era pierdut.


Şi-a găsit şi omul rătăcit,
Pe căi alese de-o inimă necredincioasă,
Dar pentru c-atâta l-a iubit
L-a scos din noaptea-ntunecoasă...


Nu cu aur sau argint,
Nu cu pietre scumpe sau mărgăritare
Ci cu preţ de sânge sfânt,
S-a plătit a lui răscumpărare.


Ca în zorii primei dimineţi,
Să ne-ntindă masă bogată...
Şi-nconjuraţi de frumuseţi
Să prânzim ca altădată!

~Amin~